Atunci când am început să lucrez mai mult cu mine eram în căutarea echilibrului despre care credeam că e indicatorul suprem al sănătății emoționale. După ce a trecut timpul pe care îl estimasem ca fiind suficient pentru a deveni în echilibru cu mine însămi a început să mă încerce un soi de frustrare…făceam ceva greșit? Eu din prezent îmi pot răspunde cu certitudine că nu, nu făceam nimic greșit. Doar căutam, prin obținerea echilibrului, validarea procesului meu personal și terapeutic fără să realizez că tocmai făcând asta îmi puneam niște bețe-n roate.
Mi-am găsit liniștea în flexibilitate, pe care mi-o traduc drept capacitatea de a fi în contact cu sinele și de a răspunde stimulilor interni și externi fără necesitatea încadrării în niște parametri rigizi. Totodată, flexibilitatea reduce și din perfecționismul echilibrului. Atunci când ești flexibil nu ești perfect, ci îți acorzi spațiu să fii tu.
“I am rooted, but I flow.” – Virginia Woolf
PS: sunt super recunoscătoare podcastului reconectat care m-a inspirat să fac această postare.
Psiholog Maria Stăniloiu - exploreazaviata.com 